Arhipera este manifestarea arhitecturii în Peras (<πέρας, gr. - limită). Este intersecţia dintre arhitectură şi limită. Este arhitectură pe limită. Iar limita poate fi spaţială, temporală, conceptuală, morală; poate fi de natură fizică, incluzând tectonicul şi biologicul; poate fi impusă sau asumată; poate fi mobilă sau fixă. Arhipera se aşează pe margine, hotar, graniţă, construită pe linia unde două entităţi separate se ating fără a se contopi. Rolul ei este să devină posibilă şi să aparţină ambelor. Altfel spus, să deschidă limita, să o anhileze. Arhitectura are nevoie de un context care să o genereze.
Arhipera se desfăşoară într-un context incapabil să genereze arhitectură: aşezări aflate în sărăcie extremă. Arhitectura este funcţiune şi formă. Arhipera propune o funcţiune minimală şi o formă eliberată de estetizări.
Arhipera are ca obiective incluziunea socială şi crearea unui model de intervenţie urbană şi arhitecturală pentru construirea de locuinţe sociale în situaţii limită. Arhitectura negociază relaţia dintre interior şi exterior.
Arhipera propune un spaţiu construit permeabil, maleabil, permisiv şi un spaţiu deschis susceptibil de a fi convertit în încăpere. Arhitectura are contururi determinate, are suprafaţă şi perimetru. Arhipera evoluează, se transformă, se metamorfozează, se hibridizează. Este o matrice de creştere. Are perimetru doar la un moment dat. Este o fiinţă vie, un organism care se dezvoltă organic. Arhitectura răspunde unui program economic şi social.
Arhipera este generată de social şi susţine un program economic. Arhipera urmăreşte un efect social maxim utilizând un minim de resurse materiale.
Arhitectura este concepută de arhitect. Arhipera este concepută de arhitect şi comunitate, este rodul proiectării participative. Arhitectura este dependentă de un buget. Arhipera generează bugetul necesar. Arhipera reciclează, reinterpretează, reintegrează. Arhitectura trebuie întreţinută astfel încât să-şi menţină aspectul originar. Arhipera se modifică odată cu fiecare intervenţie. Se reinventează în timpul utilizării. Arhipera este o reacţie la ghettoizarea tot mai pronunţată a României, la creşterea decalajelor sociale, la izolarea şi excluziunea categoriilor vulnerabile de la viaţa socială. Arhipera va acţiona acolo unde este nevoie de arhitectură dar grupul uman beneficiar al arhitecturii nu este capabil să o genereze. În această situaţie, Arhipera va fi capabilă să răspundă unei nevoi şi să consolideze potenţialul comunităţii. Nu în ultimul rând, Arhipera este un manifest menit să pledeze pentru grupurile marginalizate şi să creeze premizele îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale acestora prin participare comunitară şi o arhitectură a interesului public în România.
