În această lucrare voi ilustra capacitatea arhitecturii sociale de a produce schimbare socială pozitivă în comunitățile afectate de sărăcie prin intermediul programelor dedicate sportului și jocului. Voi evidenția, de asemenea, rolurile importante ale sportului și jocului în dezvoltarea individuală și la nivel de comunitate, întrucât consider că beneficiile acestora nu sunt în mod deplin înțelese în societatea românească actuală. Capacitatea acestor două tipuri de programe arhitecturale de a se înscrie în țesutul urban și de a revitaliza și restructura din punct de vedere urban și social zone defavorizate prin crearea de spații publice accesibile tuturor va fi detaliată prin studii de caz.