„Casa din zori” este numele celui mai recent proiect marca Arhipera care va continua linia de acţiune a grupului, practicarea arhitecturii sociale participative. Proiectul are în vedere preluarea capitalului uman aflat în situaţia‐limită a privării de adăpost şi integrarea lui într‐un program de calificare şi conversie profesională în domeniul construcţiilor, a cărui finalitate este construirea unei locuinte minimale „peste noapte”. Soluţiile pentru această categorie de persoane aflate în dificultate, la extremitatea societăţii, implică configurarea unor tipologii variate de locuinţe minimale evolutive şi are în vedere, ca şi în proiectele precedente, o arhitectură democratică obţinută prin utilizarea modelului „de jos în sus”. În plus, proiectul propune o proiectare ecologică, o dezvoltare durabilă a locuinţelor şi sustenabilitatea acestora.
Din punct de vedere topologic, terenurile pentru construirea locuinţelor pentru persoane fără adăpost vor fi legate de ţesutul urban existent, pentru realizarea unei integrări sociale a participanţilor la program şi vizează spaţii neconvenţionale pentru locuirea socială. O posibilitate luată în calcul încă din faza de concept este reciclarea unor spaţii urbane nefolosite, inclusiv reciclarea funcţiunii arhitecturale iniţiale.
Prin manifestul acestui program propunem conversia unor spaţii neterminate ale arhitecturii totalitare a „Casei poporului” în spaţii pentru locuinţe sociale destinate persoanelor fără adăpost. În acest caz reciclarea arhitecturală transformă vocaţia totalitară în democraţie şi redă „Casa poporului” poporului însuşi. Proiectul are la bază normele dreptului cutumiar privitoare la dreptul de ocupare a spaţiului pentru locuire: o familie capabilă să‐şi ridice o casă peste noapte pe un teren asupra căruia nu are drepturi este demnă de a ocupa spaţiul respectiv, fiind/devenind utilă din punct de vedere social şi economic comunităţii care o acceptă.
Concepţia proiectului este susţinută şi de un program de integrare socială şi pe piaţa forţei de muncă a beneficiarilor. Implementarea unei arhitecturi sociale se defineşte prin eficienţă, adaptabilitate şi flexibilitate, şi are în centru consolidarea potenţialului comunitar şi locuirea ca dimensiune esenţială a omului.
La graniţa dintre zi si noapte, la intersecţia dintre două spaţii aflate la extreme, proiectele Arhipera înseamnă deschiderea limitei şi abolirea acesteia.